Probleme asociate locuirii informale      

Așezările informale sunt considerate a fi zone de locuințe dezvoltate, de obicei, la periferia localităților urbane sau rurale, în care locuitorii nu au drept de posesie asupra terenurilor și caselor lor. Multe dintre ele au apărut cu zeci de ani în urmă, iar unele continuă să se extindă și astăzi. Prin felul în care sunt amplasate și construite, așezările informale pun în pericol siguranța și sănătatea locuitorilor lor.

Deși așezările informale sunt, în general, percepute a fi o problemă legată strict de locuire, e important de menționat că sunt numeroase alte aspecte asociate, cum ar fi: lipsa documentelor de identitate; lipsa accesului la infrastructură; lipsa accesului la servicii sociale; supraaglomerare; sau faptul că fenomenul ia amploare pe zi ce trece.

Conform legislației actuale, în lipsa actelor locative (de proprietate, de chirie sau de luare în spațiu), o persoană nu poate obține decât un act de identitate provizoriu,  cu termen de valabilitate de maximum 1 an, după care trebuie reînnoit.

Consecințele pentru cei care nu au acte de identitate sunt grave: în lipsa actelor de identitate crește riscul de excluziune socială; devine foarte dificilă orice relaționare cu autoritățile publice din cauză că cetățenii sunt repartizați în interacțiunile cu diverse autorități publice locale în funcție de adresa din buletin.

În plus, datorită faptului că multe așezări informale sunt situate în extravilan, și prin urmare, nu sunt incluse în planurile urbanistice generale și zonale, accesul la infrastructura publică este îngreunat și, de multe ori absent: autoritățile nu au instrumente prin care să dovedească necesitatea extinderii infrastructurii rutiere, de apă, canalizare, etc, iar persoanele aflate într-o astfel de situație nu au niciun fel de documente prin care își pot solicita respectarea drepturilor.

Aceste persoane nu se pot angaja legal și nu pot încheia niciun fel de contracte formale, fapt care îi lasă fără protecție adecvată împotriva abuzurilor. În plus, persoanele care nu pot obține acte de identitate nu vor beneficia de niciun fel de serviciu social (asistență socială, educație, asistență medicală), cu excepția asistenței medicale de urgență. Accesul restrâns la servicii sociale nu face decât să înrăutățească situația acestor persoane, care de multe ori trăiesc în situații de supraaglomerare, ceea ce duce la creșterea riscului de îmbolnăvire și/sau accidentare. Conform statisticilor europene, România are cea mai mare rată de supraaglomerare din Europa (48,8% față de 23,7% în Lituania sau 2,4% în Cipru) și se află pe primul loc în ceea ce privește deprivarea severă de locuire (DSL) – o măsură de comparare în privința condițiilor de locuit precare

Dacă ne gândim și la faptul că fenomenul locuirii informale este în continuă creștere, atunci nu putem decât să sperăm că autoritățile competente vor lua cât mai repede măsurile necesare îmbunătățirii vieții locuitorilor din așezările informale.