Probleme asociate

Deși așezările informale sunt, în general, percepute ca fiind o problemă legată strict de locuire, e important de menționat că sunt numeroase alte probleme asociate acestora, cum ar fi: lipsa documentelor de identitate; lipsa accesului la infrastructură; lipsa accesului la servicii sociale; supraaglomerarea sau faptul că fenomenul ia amploare pe zi ce trece.

Conform legislației actuale, în lipsa actelor locative (de proprietate, de chirie sau de luare în spațiu), o persoană nu poate obține decât un act de identitate provizoriu,  cu termen de valabilitate de maximum 1 an, termen după care acesta trebuie reînnoit.

Consecințele pentru cei care nu au acte de identitate sunt grave: în lipsa actelor de identitate crește riscul de excluziune socială, iar orice relaționare cu autoritățile publice devine foarte dificilă, din cauză că cetățenii sunt repartizați în interacțiunile cu diverse autorități publice locale în funcție de adresa din buletin.

În plus, datorită faptului că multe așezări informale sunt situate în extravilan, și prin urmare, nu sunt incluse în planurile urbanistice generale și zonale, accesul la infrastructura publică este îngreunat și, de multe ori absent: autoritățile nu au instrumente prin care să dovedească necesitatea extinderii infrastructurii rutiere, de apă, canalizare etc., iar persoanele aflate într-o astfel de situație nu au niciun fel de document prin care își pot solicita respectarea drepturilor. Accesul la electricitate este de asemenea foarte dificil, orice contract cu furnizorii de energie electrică necesitând ca parte din documentație un act de posesie.

Persoanele din așezări informale nu se pot angaja legal și nu pot încheia niciun fel de contracte formale, fapt care îi lasă fără protecție adecvată împotriva abuzurilor. În plus, persoanele care nu pot obține acte de identitate nu vor beneficia de niciun fel de serviciu social (asistență socială, educație, asistență medicală), cu excepția asistenței medicale de urgență. Accesul restrâns la servicii sociale nu face decât să înrăutățească situația acestor persoane, care de multe ori trăiesc în situații de supraaglomerare, ceea ce duce la creșterea riscului de îmbolnăvire și/sau accidentare. Conform statisticilor europene, România are cea mai mare rată de supraaglomerare din Europa (48,8% față de 23,7% în Lituania sau 2,4% în Cipru) și se află pe primul loc în ceea ce privește deprivarea severă de locuire (DSL) – o măsură de comparare în privința condițiilor de locuit precare.

Dacă ne gândim și la faptul că fenomenul locuirii informale este în continuă creștere, atunci nu putem decât să sperăm că autoritățile competente vor lua cât mai repede măsurile necesare îmbunătățirii vieții locuitorilor din așezările informale.