Locuirea informală în contextul global

Locuirea informală este un fenomen care afectează la scară largă comunități din întreaga lume. În contextul schimbărilor radicale de sistem politic, economic și social, din ce în ce mai multe așezări din spațiul fost-socialist s-au extins ca așezări informale. Astfel, așa cum o arată studiile și analizele în domeniu, fenomenul locuirii informale în Europa de Est, și inclusive România, se află în expansiune.

Aşezările informale sunt formaţiuni rezidenţiale ilegale cărora le lipseşte infrastructura de bază, siguranţa posesiei, condiţii adecvate de locuire etc.

—Sursa: UNECE, 2009




1 din 8 persoane

din lume locuiesc în slums, conform UN Habitat, totalizând în 2016 aproximativ

1 miliard de oameni



În statele din Sudul Global, se face referire la așezările informale ca fiind ”slums”, sau ”squatter areas”, desemnând zone în special la marginea orașelor mari în care populația săracă ce a migrat dinspre mediul rural și-a improvizat barăci și adăposturi, relocându-se astfel cu familia mai aproape de oraș și de oportunitățile pe care le oferă acesta. Astfel, în literatura de specialitate din Sudul Global, așezările informale sunt asociate cu o populație foarte săracă, pentru care singura cale de a-și satisface nevoia de adăpost este ocuparea ilegală a unei parcele de pământ și construirea în regie proprie a unei locuințe.

În 2003, ONU estima că la nivel global aproape 1 miliard de oameni pot fi considerați ”squatters”, termen folosit pentru a indica persoane ce locuiesc fără a deține forme legale asupra terenului / locuinței pe care o ocupă, estimare care se bazază în principal pe studii și analize care vizează Sudul Global.



Prin comparație, locuirea informală în zona Europei Centrale și de Est s-a propapagat în contextul trecerii abrupte de la economii planificate la economii de piață, ceea ce a creat un vid legislativ și o decredibilizare a „planificării” în sine, ca proces de organizare a vieții în comunități. Așezările informale în această zonă variază ca nivel de venit al persoanelor vizate, calitate a construcțiilor și rațiune sau determinanți ai informalității (e.g. nevoi de bază vs dezvoltare speculativă).(UNECE, 2016)

Același raport descrie că procesul de tranziție a avut un impact considerabil asupra sectorului locuirii în general (UNECE, 2016) prin:

1.

Restituirea și privatizarea terenurilor (diferite tipuri: posesie, cesionare, proprietate);


2.

Privatizarea stocului de locuințe publice socialiste (și schimbarea naturii și diversificarea proprietății);


3.

Retragerea statului din sectoarele planificării și locuirii;


4.

Schimbarea responsabilității pentru furnizarea de locuințe dinspre stat spre sectorul privat;


5.

Descentralizarea și transferul responsabilităților pentru dezvoltarea urbană locală către administrația locală (proces ce nu a fost acompaniat de alocari corespunzătoare de resurse financiare sau instruire a resurselor umane).




Retragerea statului din rolul de principal furnizor de locuire după căderea regimului comunist nu a fost acompaniată de programe și măsuri care să sprijine accesarea unei locuințe de către toate categoriile de venit, fapt ce a afectat în special categoriile cu venituri reduse ce s-au aflat în postura de a găsi alternative în economia informală, soluții împrovizate, auto-construcție fără forme legale.

În același timp, vacuumul de putere din perioada de tranziție a generat în toată regiunea, în România inclusiv, ca o bună parte din activitatea economică să treacă în sectorul informal. O dată cu revizuirea constituției și a întreg setului de legi, proces dramatic ca amploare în toate statele din jur, unele domenii au rămas neacoperite de instituții cu mandat clar și bine definit.

Între timp, multe comunități din regiune s-au extins, atât ca amprentă spațială, cât și ca extinderi și modernizări ale construcțiilor în sine, proces ne-acompaniat de proceduri de avizare și autorizare clar definite și aplicate, în mod unitar și echitabil. Se estimează că în cazul unor zone urbane cu creștere susținută din zona Europei Centrale și de Est, spre exemplu capitalele de țări, un sfert până la jumătate din rezidenți trăiesc în informalitate.





Vidul legislativ, lipsa de acțiune a autorităților publice și incertitudinile privind proprietatea terenurilor a generat și spețe în care informalitatea nu este neaparat generată de sărăcie extremă și lipsă de alternative, cât o formă de auto-organizare, luare în posesie a terenurilor și construcție în regim propriu.

Drept urmare, locuirea informală este un fenomen ce cuprinde în zona Europei Centrale și de Est persoane din categorii de venit foarte diferite, iar tipologia locuințelor aflate în această situație poate cuprinde de la barăci improvizate până la vile de lux. Cu toate acestea, e important de subliniat că informalitatea în sine are impactul negativ cel mai pregnant asupra categoriilor celor mai vulnerabile.

Mai multe cercetări și informații despre fenomenul locurii informale în lume puteți găsi aici .

Vezi resurse